Nămolul de uzură este reziduul semifluid format din materie organică, solizi anorganici și substanțe chimice în urme, care se obține în Curățarea Fântânilor în toată Moldova timpul tratării apelor uzate. Atunci când nivelurile de contaminare, constrângerile reglementare sau limitările pieței împiedică reutilizarea benefică, eliminarea responsabilă devine esențială – nu opțională. Regulamentul stabilește, de asemenea, ratele cumulate de încărcare cu poluanți pentru metale precum arseniu, cadmiu, plumb și mercur, pentru a proteja sănătatea solului și calitatea apelor subterane pe termen lung. Biosolidele de clasa B îndeplinesc limite mai puțin stricte privind patogenii și necesită restricții privind amplasamentul, zone tampon și controale ale accesului. Transformarea nămolului se finalizează cu obținerea de biosolide care respectă standardele 40 CFR Partea 503 ale Agenției Americane de Protecție a Mediului (EPA)—cadrul federal care reglementează aplicarea pe teren și eliminarea. Paturile de uscare solară reprezintă o alternativă cu consum redus de energie în climatul arid—dar performanța depinde în mare măsură de condițiile meteorologice.
Microorganismele aerobice descompun materia organică în prezența oxigenului, consumând solide volatile și reducerea numărului de patogeni. În DAF, aerul este dizolvat într -un flux de reciclare sub presiune de efluent clarificat. DAF este deosebit de eficient pentru îngroșarea nămolurilor biologice, biologice (cum ar fi nămolul activat de deșeuri) care nu se stabilesc bine prin gravitație. Nămolul brut, adesea doar 0,25% până la 1,0% solide, poate fi concentrat la 3-8% solide prin îngroșare. Această etapă aparent simplă reduce dramatic dimensiunea și costul unităților de tratament din aval (precum digester -urile) și scade cheltuielile de transport. Scopul său principal este de a reduce volumul nămolului prin eliminarea unei porțiuni semnificative din apa sa liberă, crescând astfel concentrația de solide.
Paturile de uscare sunt de obicei descoperite, dar pot fi acoperite pentru a proteja împotriva ploii. Paturile de uscare a nămolurilor sunt una dintre cele mai vechi și mai simple metode de deshidratare, bazându -se pe evaporarea naturală și percolarea. Pe măsură ce presiunea se acumulează, apa este forțată prin cârpele de filtrare, în timp ce solidele sunt păstrate, formând un tort în camere. Nămolul condiționat este introdus între două centuri de filtrare poroase care trec pe o serie de role. Microorganismele descompun materia organică în condiții controlate (temperatură, umiditate, aerare), transformând amestecul într-un material stabil, asemănător humusului. De obicei, funcționează la temperaturi ambientale, deși digestia aerobă termofilă (la temperaturi mai ridicate) poate oferi rate mai rapide și o mai bună distrugere a patogenilor.
Acestea sunt cheltuielile în curs de desfășurare necesare pentru a rula și menține procesele de eliminare a nămolului. Adesea lucrează împreună într -o unitate pentru a obține un rezultat sigur, eficient și ecologic. Aceste metode reprezintă principalele moduri de gestionare a nămolului de ape uzate. Acest lucru este posibil numai dacă nămolul a fost tratat pentru a îndeplini stşiarde de reglementare stricte pentru a reduce agenții patogeni și alți contaminanți. Aplicarea terenului este practica utilizării nămolului tratat (biosolide) ca îngrășământ pentru sol. Volumul nămolului se reduce prin procese de îngroșare, stabilizare și deshidratare, care elimină apa și pregătesc nămolul pentru transport sau reutilizare.